Rătăciţi oriunde, dar nu printre cuvinte: Studenţii internaţionali reușesc să facă față unei călătorii unice când pornesc în aventura pe tărâmul traducerii

Conform Institutului de statistici UNESCO, numărul mondial de studenți internaționali crește anual, ajungând la rata de 6,4 milioane de studenți internaționali în 2020 (“2023 Key Figures: Europe Is the Leading Host Region for Mobile Students,” n.d.).

Experiența de a studia traducerea ca student internațional

Pentru a deveni un student internațional în domeniul traducerii, o persoană ar trebui să aibă studii aprofundate în cel puțin două limbi străine, prin urmare, să aibă un nivel avansat al competențelor de traducere înainte de a lua decizia mutării în străinătate. Cu toate acestea, vorbesc din experiența personală când afirm că oricâte eforturi ai face, oricât devotament ai oferi acestui scop în țara ta natală, nimic nu te va pregăti îndeajuns pentru experiența de a trăi și de a încerca să te integrezi într-un nou sistem. Procesul de adaptare într-o nouă țară se face pe două planuri: psihologic și sociocultural, iar pe parcursul următoarelor paragrafe le voi aborda pe amândouă.

Așteptări ridicate, bariera de limbă și autoizolarea

 

Pe de o parte, în ceea ce privește planul psihologic, primul factor care poate influența percepția pe care ți-ai format-o asupra sistemului în care vei pătrunde își face apariția încă dinainte să părăsești țara ta natală. Aceasta este propria ta percepție asupra țării în care îți dorești să te muți, care este formată în baza principiilor promovate în țara ta. Prietenii, familia, oricine poate contribui la modul în care tu îți formezi această percepție. Spre exemplu, am crezut că a trăi în Franța ar însemna un vis devenit realitate și că sistemul educațional francez va fi nu numai superior celui din România, ci va atinge toate așteptările mele ideologice despre cum un sistem educațional ar trebui să fie. De asemenea, eram convinsă că viața mea va fi mai frumoasă și mai ușoară din toate punctele de vedere. Simt nevoia să menționez că aveam doar 18 ani când m-am mutat în Franța, așadar experiența mea de viață era limitată, și speranțele mele erau cel puțin idealiste.

În cazul meu, care în opinia lui Rachel Smith și a lui Nigar Khawaja (2011) este o percepție generală a studenților internaționali, eram de părere că a fi o elevă de nota 10 în România va însemna automat că voi fi nici mai mult nici mai puțin decât o studentă eminentă în Franța. Am fost adusă rapid cu picioarele pe pământ și am fost nevoită să accept cât de reală este problema de barieră a limbii, după ce am primit primele rezultate de la examene. Procesul de învățare, gândind în limba mea nativă, s-a dovedit a fi ineficient. Așadar, a trebuit să mă adaptez la a învăța în franceză, să fac mai multe eforturi decât colegii mei care erau francezi nativi și să obțin rezultate mai mici decât ei. Una din cele mai mari dificultăți cu care a trebuit să mă confrunt a fost că bagajul meu de cunoștințe, în domeniul traducerii, deși nu neapărat incorect, era incomplet. În ciuda faptului că am dedicat ani întregi pentru a învăța limba franceză, nivelul meu B2 era dezastruos în comparație cu cel al vorbitorilor nativi. Să învăț să diferențiez între două cuvinte pe care inițial le vedeam sinonime și să înțeleg diferitele detalii ale limbii franceze a fost un proces frustrant. Am fost nevoită să învăț din nou cum să realizez o traducere în franceză, să îmi aduc aminte de fiecare dată că informația pe care o aveam inițial nu era destul de adecvată sau precisă și să îmi corectez greșelile din nou și din nou. A fost un proces treptat, iar profesorii mei au fost nevoiți să îmi atragă atenția asupra greșelilor mele de nenumărate ori pentru ca eu să reușesc să asimilez informația nouă. În anumite momente m-am simțit descurajată de faptul că repetam din nou și din nou aceleași greșeli, a fost dificil să mă abțin din a mă învinui pentru că nu am reușit să le depistez înainte de a-mi preda traducerile. Să tratezi oamenii cu bunătate nu are nicio valoare atâta timp cât nu îți acorzi și ție aceeași îngăduință. Smith și Khawaja susțin de asemenea că „stresul academic este probabil să fie amplificat pentru studenții internaționali datorită factorilor de stres adiționali în legătură cu anxietatea față de limbile străine și datorită adaptării la un nou mediu educațional” (2011, p. 702). Sunt de părere că această declarație este adevărată, deoarece nu am simțit niciodată frica de a nu promova un examen înainte să mă mut în Franța. Această frică a fost amplificată de teama de a eșua ca student internațional și de a mă întoarce în România cu coada între picioare, o concepție greșită pe care o aveam la momentul respectiv.

Totodată, bariera de limbă nu m-a afectat doar la nivel academic. Viața mea socială s-a schimbat de la a ieși în oraș de cel puțin trei ori pe săptămână la o dată pe lună. Deși învățasem limba franceză cu șase ani înainte să ajung aici, abia puteam să înțeleg ce ziceau colegii mei, iar eu nu puteam să formulez o propoziție coerentă. Am căutat, în mod firesc, să mă împrietenesc cu vorbitori de limba engleză sau cu alți români. Wenxuan Li susține că „segregarea rasială ar putea să îngreuneze progresul academic al studenților internaționali” și definește segregarea rasială ca modul în care „oameni care provin din aceeași țară tind să stea împreună” (2022, p. 1179). Din cauza faptului că mi-am limitat practica de limbă franceză, deoarece comunicarea în franceză era dificilă pentru mine, m-am autoizolat inconștient de restul colegilor mei de clasă. Mi-a luat un an să realizez că eu sunt cea care trebuie să facă eforturi în plus, să mă ambiționez încă o dată dacă doresc cu adevărat să mă integrez și să îmi găsesc un loc al meu în această țară. Anxietatea socială este un concept pe care generația mea îl folosește des pentru a descrie frica de a fi judecat sau respins de alți oameni care poate împiedica o persoană din a interacționa cu necunoscuți. Acest concept nu îmi este străin, deoarece știu că, la un moment dat, frica de a face greșeli vorbind în franceză a fost un motiv destul de întemeiat ca să mă facă să mă opresc din a vorbi. Acest fenomen este de asemenea cunoscut ca anxietate față de limbă și este definit de către MacIntyre ca fiind un tip de anxietate ce implică „stimularea îngrijorării și a reacției emoționale negative la momentul învățării sau a folosirii unei alte limbi” (1999, p. 27). Am fost nevoită să înțeleg că a face greșeli este, de fapt, cel mai bun mod de a învăța.

De la șoc cultural la aculturație

Pe de altă parte, așa cum am menționat anterior, adaptarea are și o dimensiune socioculturală. Deși trăiesc în Franța de 5 ani, șocul cultural continuă să mă surprindă. Îmi amintesc că am remarcat comportamentul colectiv al colegilor mei din Franța ca fiind foarte diferit de cel din România. Metoda mea de abordare a colegilor era considerată nepoliticoasă, în timp ce în România simplul fapt că oamenii făceau parte din același colectiv însemna că aparțineau, mai mult sau mai puțin, aceluiași grup. Când te muți într-o altă țară, trebuie să te adaptezi la nenumărate schimbări pentru a te integra. Am învățat să accept că diferit înseamnă de fapt unic și să iubesc anumite aspecte ale acestei țări mulțumită diversității ei.

Îmi amintesc că am avut dificultăți la anumite cursuri de traducere în cadrul cărora am avut anumite exerciții de transcreare sau de traducere în domeniul marketing, deoarece nu reușeam să găsesc o traducere potrivită pentru anumite elemente culturale pe care nu le înțelegeam. Traducerea subtitrărilor s-a dovedit a fi de asemenea o provocare pentru că erau cuvinte aparținând argoului francez pe care eu nu le înțelegeam. Prin urmare, nu le puteam traduce în engleză. Erau, de asemenea, cuvinte a căror semnificație o cunoșteam în limba engleză, dar nu le puteam traduce în limba franceză pentru că nu știam echivalentul lor în franceză. Să fiu singura persoană din clasă care nu râdea la o glumă, pentru că nu o puteam înțelege, nu a fost atât de rău odată ce gluma mi-a fost explicată. Am înțeles că, dacă doresc să devin o traducătoare bună, a învăța limba nu este de ajuns, a trebuit să explorez cultura, tradițiile, modul de viață. Acest proces m-a făcut să ador traducerea și mai mult pentru că mi-a dat impulsul de care aveam nevoie să mă deschid la a descoperi necunoscutul.

John Berry definește aculturația ca fiind „procesul dublu al schimbării culturale și psihologice ce are loc drept urmare a contactului dintre două sau mai multe grupuri culturale și indivizii acestora” (2005, p. 698). Cu toate acestea, linia dintre a păstra legătura cu propria cultură și a te menține deschis la alte culturi devine subțire, deoarece este ușor să pierzi legătura cu rădăcinile tale, dacă ești determinat să faci tot ce îți stă în putere să te adaptezi la noul mediu. Acest proces poate fi derutant, în mod special, pentru tinerii adulți întrucât aceștia nu reușesc să găsească locul în care să se integreze. Am avut momente în care m-am simțit confuză pentru că nu reușeam să găsesc un loc pe care să îl numesc cu toată sinceritatea „acasă”. Pe de o parte, viața mea în Franța se simțea ca un loc de muncă cu normă întreagă, trebuia să muncesc pe brânci pentru a găsi niște oameni care să mă placă iar, pe de altă parte, viața în orașul meu natal părea a fi una mică și distantă, cu o mulțime de oameni pe care obișnuiam să îi numesc prieteni și alți câțiva care continuă să facă parte din viața mea și astăzi. Nu simțeam că aparțin niciunui loc.

Cum facem față sindromului impostorului

A face studiile în domeniul traducerii implică deja o serie de dificultăți particulare, întrucât încercăm în mod constant să fim cei mai buni în domeniu și să atingem același nivel de fluență pe care îl avem în limba noastră maternă. Să studiezi traducerea în timp ce lucrezi doar cu limbi străine, având un contact redus sau o lipsă totală de contact cu limba ta maternă, este un montagne russe aventuros. Am o prietenă care este în aceeași situație ca mine, o persoană care studiază traducerea în Franța, a cărei limbă nativă nu face parte din programa masterului pe care îl urmează. O experiență pe care o împărtășesc cu această prietenă este sindromul impostorului și anxietatea care vine cu el. Imaginează-ți acest scenariu: faci tot ceea ce îți stă în putere să obții note bune, în ciuda faptului că studiezi limbi străine în mod exclusiv, rezultatele nu sunt prea încurajatoare, iar competențele tale lingvistice par a fi insuficiente. Pe deasupra, vorbești patru limbi și majoritatea dintre ele sunt folosite zilnic. Din această cauză, coerența ta începe să se deterioreze, mai ales în limba ta maternă, care este cea mai puțin folosită dintre toate. Ca rezultat, începi să trăiești un sentiment descurajant, crezând că nu faci destule eforturi și că eșuezi la singurul lucru în care trebuia să excelezi. Problema nu trebuie gândită doar în nuanțe de alb-negru, sunt culori și nuanțe de gri peste tot. Începi însă să te simți ca un impostor, să nu-ți mai valorifici realizările, ceea ce contribuie la stresul și anxietatea pe care le simți deja.

Cum înveți să îți apreciezi propria valoare

În cele din urmă, toate greutățile pot fi depășite odată ce realizezi că a te îndoi de tine este o etapă din proces și că a cere ajutorul cuiva, fie unui profesionist, fie unui prieten sau familiei, nu este ceva de care să te simți rușinat. Este esențial să ieși din mintea ta și să primești o opinie exterioară. Să te simți descurajat este natural și uman, dar este important să îți amintești că persoana care ești acum a trăit experiențe și a realizat progrese la care înainte doar visa și că niciun efort nu este făcut în zadar.

A fi un student internațional în traducere este o experiență extraordinară din toate punctele de vedere. A avea șansa de a practica și de a-ți îmbunătăți competențele lingvistice alături de vorbitori nativi, de a descoperi toate straturile limbii care încorporează cultura, tradițiile și modul de viață al oamenilor, este un dar neprețuit. Sunt mai mult decât recunoscătoare că am avut oportunitatea de a trăi experiența completă, cu bune, cu rele, și cu tot ce ține de mijloc.

 

Bibliographie

“2023 Key Figures: Europe Is the Leading Host Region for Mobile Students.” n.d. Campus France. https://www.campusfrance.org/en/news/key-figures-2023.

Berry, J. W. (2005). Acculturation: Living successfully in two cultures. International Journal of Intercultural Relations, 29(6), 697–712. https://doi.org/10.1016/j.ijintrel.2005.07.013.

Li, W. (2022). Mental problems of ‘Language Gap’ for the international students. Advances in Social Science, Education and Humanities Research, 631, 1178-83. https://doi.org/10.2991/assehr.k.220105.217.

MacIntyre, P. D. 1999. Language anxiety: A review of the research for language teachers. In D. J. Young (Ed.), Affect in foreign language and second language learning (pg. 24-45). Boston: McGraw-Hill.

Smith, R. A., & N. G. Khawaja. (2011). A review of the acculturation experiences of international students. International Journal of Intercultural Relations, 35(6), 699-713. https://doi.org/10.1016/j.ijintrel.2011.08.004.